• Răspunsul

    Era prin 1950, noaptea, în jur de ora 23:43. Mă întorceam de la barul acela de pe colțul străzii, barul acela unde oamenii își beau propriile gânduri. Eu mergeam acolo doar să-i privesc, de obicei nu consumam nimic, dar mă amețea totuși comportamentul lor. Atât de fideli povestirilor de război, atât de distruși de iluzia […]

    Continue reading
  • Domnul Ionescu e ales să devină poet

    Sincer să fiu, ȋntotdeauna mi-a plăcut să neg: să neg că am greşit, să neg adevărurile general valabile sau, de departe cea mai mare ambiţie, să neg lucrurile ȋn care oamenii cred cu adevărat. Adevărul, ca şi timpul, este relativ. Nu poţi să-mi zici tu mie că iarba este verde şi sa te aştepţi ca […]

    Continue reading
  • Genetica visurilor

    Te-ai fi aşteptat ca societatea engleză să fie mai deschisă în privinţa ideilor noi în anul 1845, în plin proces de Revoluţie Industrială. Totuşi, britanicii au fost conservatori în legătură cu o teorie controversată. Evident că toţi doresc progresul, însă puţini sunt cei care îşi asumă ideile riscante şi chiar şi în eventualitatea unui eşec, […]

    Continue reading
  • În epoca tehnologiei, gândurile ei se îndreaptă către el…

    Etichetează-mă, blochează-mă, ciupește-mă, dar niciodată nu mă șterge din viața ta!   Etichetează-mă în planurile tale de viitor, în visurile tale și promit că-ți voi da accept de fiecare dată când o vei face;  Etichetează-mă de fiecare dată când călătorești  și te voi însoți mereu pe drumul vieții tale; Etichetează-mă în tabloul tău de familie […]

    Continue reading
  • “From the generation that destroyed the Ozone layer to the generation that’s ignoring global warming”

    Ascultă… Doar… taci şi ascultă! Atât de multă linişte, atât de apăsătoare, încât parcă îţi sparge timpanul. Şi, totuşi, e atât de bine… Cu doar un an în urmă, viaţa decurgea normal, la fel de insipidă şi de monotonă ca întotdeauna. Oamenii îşi vedeau de treburile lor, mişunând necontenit în furnicarul vieţii. Apoi, pe neaşteptate, […]

    Continue reading
  • Autoportret. Salonul 8

      Se preface că mă priveşte. Se preface că există. Şi totul devine verde în jurul ei, i se albăstresc ochii de la lacrimi şi gura i se înconjoară de apă de trandafiri. Se preface că vorbeşte despre Arthur Miller în timp ce mestecă obsesiv aceeaşi gumă de mestecat care zace de două zile pe […]

    Continue reading
  • Nu avem spațiu

                                                                                                            „E prea devreme/ dar […]

    Continue reading
  • Crematoriul viselor

      Tenişii lor zdrobeau conurile de brad uscate, împrăştiate peste pământul de culoarea argilei. Din interiorul pădurii, se vedea pădurea. Din exteriorul pădurii, se vedea pădurea. Un infinit verde îi înconjura, lăsând să pătrundă în acel tablou sălbatic doar o bucată de cer aprins, un hamac, un câine şi un foc de tabără gata să […]

    Continue reading
  • Bătrâna Alda

    A fost odată, departe de sat, un câmp cu spini și gropi adânci acoperite de mlaștini, unde trăiau doar crocodili așteptând înfometați prada. Se zvonea că acolo, în fiecare noapte își făceau de cap strigoii rămași în urma sufletelor celor care au vrut să ajungă până la sfârșitul câmpului și au dat greș. Despre acesta […]

    Continue reading
  • Te iubesc, cum să te uit?

    1 Stătea  pe nisipul umed și cafeniu, mărginit spre uscat de tufe rare și de buruieni prăfuite ce delimitau natura sălbatică, genuină; zăcea toropit în colțul acela de plajă peste care marea se spărgea în cioburi de spumă argintie. Era singur, cufundat în taciturnitatea-i caracteristică. Pescărușii,tot mai zgomotoși parcă, consonant cu liniștea lui, treceau apăsați […]

    Continue reading