Drag viitor voluntar,

Anul trecut îți scriam o scrisoare care începea de o manieră similară. Îți spuneam cum voluntariatul îți va încărca tolba de cunoștințe cu milioane de firimituri de informații și aptitudini pe care altfel nu ai avea cum să le culegi de pe băncile școlii sau ale facultății, despre cum ”mașinăria” asta minuțios construită te ajută să devii mai bun.

Și toamna aceasta m-ar fi găsit din nou în fața laptopului scriindu-ți rânduri despre provocări, autocunoaștere, depășirea temerilor… Dacă nu aș fi petrecut un an nebun (în orice sens ți-ar putea trece prin minte) alături de o mână de oameni care și-au pus amprenta câte puțin asupra mea. Doar așa am devenit astfel nițel mai prinsă de realitate, fără să uit să visez atunci când e cazul, doar așa mi-am dat seama că fiecare merită o a doua șansă și că etichetele pe care le punem sunt de foarte multe ori greșite. Am găsit astfel prieteni de nădejde atunci când aveam nevoie să plâng în hohote, să râd până mă dor obrajii, prieteni cu care să împarți nereușitele, dar mai ales succesele ca și cum ar fi ale amândurora. Am descoperit cel mai mare depozit de sfaturi și gânduri bune, de remedii să-ți revii din orice problemă și am întâlnit cel mai bine documentat bibliotecar, care îți scotea din rafturile minții mereu câte o recomandare genială de carte, film, articol. Fără să mi se pară mai puțin important, ci dimpotrivă, în anul ce a trecut am găsit și am dăruit iubire, încredere și sprijin.

Și deși trebuia să-ți scriu doar despre un moment care mi-a marcat parcursul prin ASFI, ei bine, iată că al meu moment a durat un an întreg, încă mai durează și cu siguranță că va dura mult timp de acum înainte.

Nu voi încerca să par o mare înțeleaptă spunându-ți acum că oamenii și amintirile pe care le creezi cu ei contează cel mai mult în viață, că numai înconjurându-ți mintea cu gândurile bune ale celor din jurul tău poți fi împlinit. Nu, nu voi face asta. Îți voi spune doar că în ASFI și prin voluntariat poți parcurge drumul acesta împreună cu alți prieteni și că astfel, vei avea mereu lângă tine pe cineva să te ridice când nu mai poți, să te motiveze să mergi mai departe și să se bucure alături de tine la destinație.

Mai sunt două săptămâni și ne vom cunoaște. Abia aștept să te îmbrățișez așa cum obișnuim să facem în ASFI și să pornim împreună în cea mai frumoasă aventură.

irina2

 

Până data viitoare,

Irina, un voluntar împlinit.

Post a comment