Ziua de 8 noiembrie aka Alain Delon

Hollywoodul tinde să creeze impresia unui univers îndepărtat, o lume magică în care oamenii se transformă în zei, fiind scutiți de legile naturii, de obligațiile și problemele mediocre, ce apar zilnic în încercările de a supraviețui în lumea noastră lipsită de fantastic.

Toți pornim în viață de la acele momente în care suntem mici, ne trântim pe jos și plângem insistând că nu vrem să mergem, chiar dacă ni se repetă că nu mergem nicăieri, totuși noi nu vrem să mergem. Dintre acești copii, unii vor ajunge să-și reprezinte specia pe scene înalte, le vor fi urâte sau adorate fețele de către privitori, vor genera țipete și lacrimi fie în viața de zi cu zi, fie pe scene sau ecrane, vor creea sau distruge lumea. Scopul artiștilor e de a oferi speranță omenirii, de a se oferi pe ei înșiși lumii pentru o idee, de a se lăsa devorați pentru ca lumea să continue, de a le arăta celorlalți că merită să supraviețuiască. Un film are scopul de a te prezenta pe tine ție însuți. Toți suntem câte puțin din orice, iar prin atracția noastră pentru anumite genuri și elemente dintr-un film, ne descoperim treptat. Astfel, actorii, acești zei în fața cărora oamenii încep să țipe și pe care încearcă să-i smulgă, să-i rupă în bucăți din admirație sunt cei care ne prezintă nouă părțile preferate din noi, lucrurile pe care nu avem curaj să le trăim,să le acceptăm,să le înfruntăm, ei ne arată ce nu avem curaj să fim. Această menire de artist se manifestă pe parcursul creșterii ca o neliniște exprimată sau nu sau ca un semn distinctiv.

Alain Delon s-a născut într-o zi de 8 noiembrie, acum 81 de ani. Născut în franceză, crescut în suburbii, într-o familie divorțată, a fost de mai multe ori exmatriculat din școli, pe motive de comportament (așa-zise neliniști interioare care te chinuie până îți găsești locul). Dacă ar fi terminat prima școală din care a fost exmatriculat, ar fi devenit probabil preot, iar eu nu aș fi vorbit acum despre el. La 14 ani a renunțat la școală, urmând ca mai târziu să se înroleze în marina militară și să participe la primul război indochinez în Vietnam. Pe perioada sa de serviciu militar, a petrecut 11 luni în închisoare pe motiv de indisciplină ( of, neliniștile astea…).

Numeroși artiști de la Hollywood au trecut prin munci joase, au hoinărit pierduți prin lume, au aspirat la alte tipuri de cariere… Puțini oameni trecuți de copilărie își mai imaginează că ar putea ajunge actori la Hollywood. Studenții facultății de teatru o iau ca pe o glumă: Și mai departe ce faci? Mergi la Hollywood?
Johnny Depp de exemplu visa să ajungă muzician.

Alain Delon a lucrat ca servitor, hamal, vânzător. Cunoscând-o pe Brigitte Bardot, acesta va ajunge în ochii unui căutător de talente, care îi va propune un contract cu condiția să învețe engleză și de aici cariera sa și-a luat startul, acesta ajungând să colaboreze cu regizori celebri ca Luchino Visconti, Jean-Luc Godard, Jean-Pierre Melville, Michelangelo Antonioni și Louis Malle.

Începând cu 1956, a fost cel mai vizibil actor al cinematografiei franceze, alături de Louis de Funes și Jean-Paul Belmondo, jucând în peste 100 de filme și având peste 100 de milioane de vizionări. Era numit de către mass-media ”bărbatul Brigitte Bardot” datorită aspectului său, farmecului și probabil și a sprâncenelor…mereu trebuie să fie sprâncenele…a, și acei minunați ochi albaștri redați în alb-negru pe marile ecrane. . Ascensiunea sa a fost rapidă, fiind la vârsta de 23 de ani comparat cu actori francezi celebri ca Gérard Philipe și Jean Marais, precum și cu actorul american James Dean.

Delon și-a demonstrat talentul adoptând diverse tipuri de roluri. a fost tânărul energic lipsit de moralitate, a trecut de la rolul de comediant la cel de gangster, psihopat, înfățișarea sa l-a recomandat de asemenea în numeroase filme de dragoste.

Primul său mare succes a fost constituit de rolul lui Tom Ripley în thrillerul Plein Soleil (1960), acesta prezentând portretul unui tânăr criminal, extrem de cinic, care preia identitatea victimei sale. Un rol total diferit l-a avut în filmul Rocco e i suoi fratelli (1960 ), film în care personajul lui Delon se sacrifică pentru a-și salva fratele.
În anii ’80 s-a afirmat ca regizor și a abordat roluri sofisticate precum cel din ”Un amour de Swanh (1984).
Alain Delon a debutat, în 1988, ca actor de televiziune în serialul ”Cinéma”.

În ultimii ani, Alain Delon s-a relansat în lumea teatrului, în care a debutat în 1961, în piesa lui John Ford ”Dommage qu’elle soit une putain” (neliniștile astea…) .

A primit diverse premii ca:
premiul David de Donatelli la Festivalul de la Taormina
premiul César pentru rolul din ”Nôtre Histoire”
premiul Ursul de Aur pentru întreaga sa carieră, la Festivalul de la Berlin.

În 2011, Festivalul de la Cannes i-a adus în 25 mai 2013, un omagiu întregii cariere cinematografice a actorului Alain Delon.
Filmele sale devenite clasice ar fi: ‘
‘Plein Soleil” (1960), în regia lui René Clément
”Rocco e i suoi fratelli” (1960), regizat de Luchino Visconti
”Eclipsa”, în regia lui Michelangelo Antonioni
”Il Gattopardo” (Ghepardul, 1963)

Astfel… dacă ești francez, ai ochi albaștri, tendința de a fi exmatriculat din școli, de a petrece timp prin închisori pentru aceste neliniști care nu te lasă în pace, într-o zi, poate într-altă minunată zi de 8 noiembrie, i-ai putea prelua ștafeta lui Alain Delon și vei deveni unul din așa-zișii zei venerați al Hollywoodului. Poate menirea ta nu e de a avea o identitate,ci de a le-o arăta altor oameni pe a lor.

*Acest articol face parte din „Pastila de ASFI-nă!”, campanie ce se concentrează pe evidențierea datelor importante pentru noi, francofonii.

de Daria MARUSEAC

Post a comment