Asociația Studenților Francofoni Iași

Când fiica lui Dumnezeu a coborât pe Pământ…

Titlu: Le tout nouveau testament (Testamentul nou-nouț)
Durată: 113 minute
Gen: comedie, fantastic
Regizor: Jaco Van Dormael
Scenariști: Jaco Van Dormael, Thomas Gunzig
Distribuție: Pili Groyne, Benoît Poelvoorde, Catherine Deneuve
An: 2015
Dumnezeu există. Locuiește la Bruxelles. E odios cu soția și fiica lui. S-a vorbit mult de fiul lui, dar foarte puțin de fiica lui. Fiica lui sunt eu. Mă numesc Ea și am 10 ani. Ca să mă răzbun, le-am trimis tuturor oamenilor din lume, prin sms, data la care vor muri.

Unul dintre cele mai controversate filme europene ale anului 2015, Testamentul nou-nouț (Le tout nouveau testament), este o comedie franco-belgiană regizată de Jaco Van Dormael, care nu a trecut neobservată la marile festivaluri din lumea filmelor, fiind nominalizată atât la Cannes, cât și la Globul de Aur.

Regizorul, Jaco Van Dormael, în anii tinereții, obișnuia să lucreze cu copiii, ba chiar a urmat o carieră de clovn. De aici se poate deduce și maniera jucăușă în care sunt realizate filmele sale. Testamentul nou-nouț îmbină trăsăturile ludice, cu suprarealismul și umorul negru. Curajosul regizor a fost pregătit să înfrunte reacția bisericii, deoarece filmul reinventează biografia lui Dumnezeu. Cu toate că producția poate fi considerată o blasfemie, aceasta nu trebuie luată în serios, ci mai bine ar trebui interpretată ca o satiră socială.

le_tout_nouveau_testament_2015_pic01

Filmul ne prezintă un Dumnezeu contrar așteptărilor noastre, care a creat lumea din plictiseală. Dumnezeu (Benoît Poelvoorde) este un bărbat meschin și ursuz ce locuiește la Bruxelles împreună cu soția sa, Zeița (Yolande Moreau), și fiica sa, Ea (Pili Groyne). Neîngrijit, pufăind toată ziua din țigări și îndopându-se cu bere, în momentele în care nu urlă la soția sa, sau când nu-și chinuie fiica încercând să o educe. să nu apuce calea netrebnicului său fiu, JC (Iisus Hristos), care nu i-a ascultat instrucțiunile și a scris numai tâmpenii în Biblie, se refugiază în biroul său. Aici nu are voie să pătrundă nimeni! De aici, cu ajutorul unui computer de veche generație, produce catastrofe în lume și se joacă cu nervii oamenilor dând cele mai stupide legi: felia de pâine unsă cu gem va cădea mereu cu gemul în jos, un necaz nu vine niciodată singur, coada de la casa de marcat alăturată mereu se va mișca mai repede sau dacă te îndrăgostești de cineva există o mare posibilitate să nu îți petreci restul vieții cu persoana respectivă. Ea, din dorința de a se răzbuna, evadează din apartament, coborând în Paradis (lumea modernă) unde pleacă în căutarea unor apostoli pentru a scrie un nou testament, Testamentul nou-nouț. Înaintea de toate acestea are grijă să strice planurile tatălui trimițând tuturor oamenilor un mesaj cu durata de viață rămasă, creând oarecum un haos cu aspecte pozitive în lume, deoarece toți vor începe să-și trăiască din plin și corect timpul rămas.

le-tout-nouveau-testament-2 tumblr_o1mvke18ne1tn31sfo1_500

 

 

 

 

 

Filmul transmite subtilități spectatorului. Dacă acestea nu sunt recunoscute și asimilate corect, el ar putea fi interpretat ca fiind ofensiv (în cel mai fericit caz), sau fără noimă și plictisor (în cel mai trist caz). De aceea cred că nu e un film pentru oricine și că, totodată, merită vizionat de mai multe ori pentru a-i găsi toate înțelesurile ascunse în tragi-comicul caracteristic.

Cum caut să vizionez filme mai greu de digerat, dar nu obositoare, filme care să mă îndrume la introspecție/ extrospecție, și care să îmi provoace imaginația și să mă lase cu întrebări cu care-mi să-mi bat capul ulterior, Le tout nouveau testament a fost un deliciu pentru mine. Actorii care pun în scenă emoțiile impecabil, imaginile desprinse parcă din basme, întâmplările pline de umor negru, esența moralizatoare a lor, și tot amalgamul de stări pe care le-am simțit, pun producția pe lista mea de filme europene ce merită vizionate.

Un aspect tare simpatic al filmului ține de coloana sonoră. An Pierlé este principala vinovată, dar nu pot trece cu vederea (sau mai bine spus – auzul) și celelalte opere muzicale auzite: Lascia ch’io pianga – Haendel, Le Rappel des oiseaux – Jean-Philippe Rameau, O solitude – Henry Purcell, La Jeune fille et la mort – Franz Schubert, sau La Mer  – Charles Trenet. Toate acestea pentru că puștoaica, fiica lui Dumnezeu, este înzestrată cu un dar, acela de a auzi muzica interioară a oamenilor.

Un film absurd, dar spectaculos pentru suflet, și un final pe măsură, care ia o întorsătură grozavă și ne mai lasă cu o ultimă întrebare: Dar dacă Dumnezeu ar fi femeie?

de Selena CARAZĂ

 

Next Post

Previous Post

Leave a Reply

© 2021 Asociația Studenților Francofoni Iași

Theme by Anders Norén