Istoria ca ficțiune- Dialog cu Lucian Boia

Lucian Boia, un autor român ce s-a remarcat prin scrierile sale din domeniul istoriei, a venit vineri, 29 octombrie, în Aula de la BCU, pentru a discuta depre „Istoria ca ficțiune”. Dialogul a fost moderat de către Dorin Dobrincu, istoric și fost director la  Arhivele Naționale ale României.

Dialogul a început cu o scurtă biografie a autorului, acesta mărturisindu-ne că e „50% dac și 50% roman, adică românul ideal”; întrucât familia mamei sale își are originile în Italia, iar tatăl său în Dobrogea.  Fiind născut în perioada celui de-al doilea Război Mondial, ne-a povestit o scenă cutremurătoare din copilărie, pe care o auzise de la mama sa. Din cauza bombardamentului din 4 aprilie 1944, aceasta a fost nevoită să-l ia pe fiul ei, care atunci avea doar două luni și să se ascundă în pivniță. Pasiunea dumnealui pentru istorie apăruse încă de la vârsta de 12 ani,  când începuse să citească mult,descoperind astfel că are  „o relație directă cu istoria” și mai apoi și-a păstrat vie pasiunea pentru istorie în scrierile sale.  Așa a ajuns să spună „am scris multe cărți pe care nu m-aș fi gândit că am să le scriu vreodată ”. Se definește ca fiind o persoană care scrie cărți și ne mărturisește că se simte mai mult scriitor decât profesor .

 

14695409_659668424192798_5257000590865782407_n

Vobește cu multă pasiune despre „istoria adevărată, obiectivă” și cum istoria nu înseamnă „trecutul, ci privirile prezentului asupra trecutului”. Deși noi suntem cei care facem istoria, nu o putem controla, ea e ca o mișcare browniană, dar nici una distre istoriile noaste nu poate echivala istoria care a fost.  Cade puțin pe gânduri când ne spune că trăim într-o epocă mai mult interesată de prezent decât de trecut, dar cu toate acestea, în viziunea lui, starea actuală a României este una mulțumitoare, întrucât țara se află într-o continuă dezvoltare . Deși ar fi fost și mai devoltată dacă în trecut nu ar fi fost o țară comunistă, în unele privințe stăm destul de bine și avem avantaje pe care generațiile anterioare nu le-au avut. Totuși nu trebuie uitat faptul că „prezentul este opera trecutului, tot ce se-ntâmplă este o consecință a istoriei”

Într-atât de tare ne-a captivat discuția și ne-am lăsat cuceriți de atmosfera faină din sală, încât nici nu ne-am dat seama când s-a risipit timpul. Uite așa ne-am văzut stând la coadă la autografe, așteptând cu nerăbdare să-l vedem mai de aproape pe unul dintre cei mai cunoscuți istorici români. Cu acest dialog savuros s-a încheiat și ultima seară din cadrul Festivalului Internațional de Literatură și  Traducere.

de Ana PLUMB

Post a comment