Asociația Studenților Francofoni Iași

Venise vacanța cu trenul din Franța

Auzi la facultate ceva despre Erasmus, fizică, stagiu, practică, timp de vară. Cauți să legi cuvintele între ele, să afli mai multe detalii, dai cu banul, pe hartă îți pică Sudul Franței și te trezești deodată înscris și acceptat, cu bagajele în aeroportul din Târgu Mureș, așteptând mașinăria înaripată să te ducă în capitala Franței. Așa că ajungi în Paris, iar cu zumzăit de acordeoane în urechi, schimbi metrourile până înveți harta pe de rost, vorbești cu bișnițarii din fața Turnului Eiffel în toate limbile posibile, fotografiezi mintal cam tot ceea ce ai învățat că este frumos din manualele de franceză și te urci repede în TGV, ca să nu fugă fără tine.

După ce vezi 800 km de Franța, deja te simți ca acasă, însă orașul în care ajungi, Montpellier, nu aduce nici a oraș francez, nici a oraș medieval, nici mediteranean, nici provencal, nici modern, nici futurist, ci toate la un loc.

La institutul cu laboratoare desprinse din filmele SF, în care vei lucra timp de 3 luni, te descurci chiar bine pentru cineva care nu prea a meșteșugărit într-ale chimiei până acum. În timpul liber pe care îl ai, încerci să vizitezi cât mai multe, de la orășele pescărești până la temple romane (Sete, Aigues Mortes, Nimes). Ajungi pe plaja mediteraneană cu tramvaiul, așa cum vei face toată vara, și constați cu dezamăgire că apa are cam aceeași culoare cu cea a Mării Negre. Vezi pe plajă vânzători ce trag cărucioarele după ei recitând “Chouchou, beignet, thé frais, Oh la glace la glace la glace” în cor.

Timpul trece încet, calm, idilic în orășelul din sudul Franței. Înveți franceza de la radioul local și te simți mândru să o aplici atunci când intri într-un anticariat cu obiecte din secole de mult trecute. Te obișnuiești cu casele ce au nume propriu, cactușii ce cresc la colț de stradă și cu furnicile gigant.

Ca toţi francezii, ai o vacanță în august și te gândești că mai bine îți dai toți banii pe călătorii pentru că, bineînțeles, ai luat și tu virusul călătoriilor de care nu mai poți scăpa. Te urci în trenul care te duce din oraș în oraș pe Coasta de Azur, vezi peisaje de ți se taie răsuflarea, însă o mai păstrezi pentru că mai ai nevoie de ea în Nice, Cannes, Monaco, Genova și la întors, bineînțeles.
Te plimbi cu Gatsby, iahtul lui DiCaprio, mergi pe covorul roșu ca să ajungi la elicopterul tău privat, iei ceaiul în palatul regal din Monaco, îți pariezi demnitatea la Casino, faci surf în Nice și te aventurezi pe corăbii împreună cu Columb în Genova.

Te întorci în Montpellier după o nouă aventură cu trenuri regionale pierdute și te simți fericit că ai ajuns “acasă”. Realizezi că în mai puțin de o lună vei pleca și începi să-ți organizezi mai bine timpul, iar pe hartă apar și mai multe locuri bifate. Vizitezi, vezi locuri, oameni, muzee, epoci, tablouri, pictori celebri. Te pregătești de plecare, îți impachetezi lucrurile în valiza ce parcă s-a micșorat și ai plecat iar cu TGV-ul ce nu așteptă pe nimeni.

Ajungi iar in Paris, îți cedează valiza când cobori din tren în stația din Disneyland, cumperi alta a doua zi de la un chioșc turcesc, dar iei și o țeapă pe lângă. Urci în vârf de lume și ai Turnul Eiffel sub picioare, te simți artist prin cartierul Montmartre, treci pe lângă Moulin Rouge, dar și pe lângă celelalte mori din zonă. Autobuz, metrou, tren, și ești deja în avion, luând micul dejun în timp ce vezi pe fereastră lacurile albastre din Alpi și te intrebi dacă munții au în vârf nori sau ghețari. Ajungi în țara de unde ai plecat, dezorientat, întrebându-te de ce colțurile de stradă nu au brutării care să vândă baghete și cum se face că magazinele sunt deschise chiar și duminica.

de Crenguţa BĂCĂOANU

Next Post

Previous Post

Leave a Reply

© 2021 Asociația Studenților Francofoni Iași

Theme by Anders Norén